Transalpina, un proiect cu două sensuri

Uite că avem drum. O șosea cu asfalt impecabil traversează Carpații, legând Regatul de Ardeal. Tot românul poate ajunge fără să coboare din mașină la 2000 de metri altitudine, în patria caprelor negre și a celorlalte jivine din pășunile alpine. Transalpina poate fi parte a unui proiect care să mute polul turismului montan din Valea Prahovei în Parâng. Există însă și pericolul ca acest plan să fie ruinat de beneficiari, românii fiind în stare, în lipsa un management coerent al zonei și investițiilor, să-l ruineze cu mâna lor.

Transalpina nu este un proiect nou, a fost parte a unui plan strategic încă de la sfârșitul secolului XIX, când inginerii Regelui Carol I l-au proiectat și executat. Și azi se văd ochiul și rigoarea topometristului german. Comparați Transalpina cu Transfăgărășanul și veți vedea diferențele. VdR a remarcat doar după câțiva kilometri că drumul este ferit de orice alunecare de teren, cu excepția uneia apocaliptice, și poate fi circulabil și iarna. Scopul acestei lucrări de anvergură a fost inițial planul secret de anexare a Transilvaniei de la austrieci, care mai devreme sau mai târziu ne-a reușit. Pe vremea lui Ceaușescu a fost reabilitat, fără să fi fost asfaltat și ar fi urmat să servească transporturilor de trupe și ocuparea unor poziții cheie, amplasarea de artilerie grea și antieriană, de unde să fi contracarat invazia ..., nu știm nici noi a cui, hai să zicem a ungurilor. Neavând nici un dușman natural, în afară de noi înșine, avem mare nevoie de unul artificial și ungurii îndeplinesc toate criteriile, și pe ale național-comuniștilor, și pe cele ale ardelenilor de paradă sau ale regățenilor fanfaroni.

Oricum, în ultimii 50 de ani drumul a fost de mare folos doar ciobanilor chiaburi gorjeni din Novaci posesori de Aro care au cărat când la deal și când la vale ciuberele cu brânză și sacii cu cartofi printre crestele Parângului, isterizând marmotele și înnebunind urșii. A mai folosit unor turiști nefericiți care au ales această rută pentru a accede pe Parâng.

Drumul strategic al turismului

Pe vremea Elenei Udrea, Transalpina a fost asfaltat și rebotezat și și-a recăpătat adevărata și, zicem noi, singura valență strategică reală: turismul.

Este în opinia noastră cel mai de anvergură proiect de infrastructură turistică finalizat, sau aproape finalizat, pentru că mai sunt multe lucruri de corectat. Transalpina face legătura între Regat și Transilvania, oferind posibilitatea de a uni într-un proiect, care dacă ar fi coerent și bine administrat, ar putea lega stațiunile de schi din zonă, parcurile naționale și chiar terenurile de vânătoare din sudul Carpaților - Vâlcea, Gorj - de cele din nordul lor - Sibiu, Alba, ar oferi accesul facil spre traseele montane pentru tot românul. Drumul se intersectează cu spectaculosul drum 7A, care leagă Valea Jiului-Petroșani de Valea Oltului-Brezoi, drum care în dreapta, cum privim harta, se separă în cheile Lotrului cu minunatele lacuri artificiale de acumulare și stațiunea Voineasa, și în stânga în Cheile Jiețului.

Valea Prahovei, o glumă!

Ca proiectul să aibă succes ar trebui ca 7A, destul de prost întreținut, să fie reabilitat la standardele Transalpina și atunci nici turiștii, nici posesorii de cabane, pensiuni, hoteluri sau administratorii pârtiilor de schi nu ar mai avea nici o scuză să taie frunză la câini. Pe scurt, aceste două drumuri în cruce permit accesul tuturor turiștilor indiferent de condiție fizica sau materială la crestele Parângului, leagă stațiunile de schi Rânca, Voineasa și Straja, Parcul Național Valea Jiului din Gorj de Parcul Național Cindrel din Sibiu, facilitează accesul la lacurile glaciare de sub crestele Parândgului - Roșiile și Câlcescu fiind cele mai cunoscute - și la cele artificiale Galbenu, Petrimanu, Vidra, Oașa și cele de la Hidrocentrala Brezoi. Nu mai vorbim despre faptul ca în doar câteva ore putem trece de la minunatele biserici brâncovenești din nordul Olteniei la splendidele biserici fortificate din sudul Transilvaniei, drumul în sine constituind o bucurie. Doar Deltă nu găsim pe aici. Acest potențial este suficient pentru a trasforma această zonă extraordinară într-un paradis turistic care ar putea nu numai să concureze Valea Prahovei, dar chiar să mute polul turismului montan în Parâng. Din păcate pentru turiștii străini, singurele aeroporturi sunt la Sibiu și Craiova. Dar aceste locuri nu sunt pentru japonezi.

Rânca, stațiunea cu un om

Cel mai cunoscut reper pentru Transalpina este Rânca. Acest cătun rezidențial a răsărit după 1989 prin osârdia și cu banii ciobanilor, contrabandiștilor, braconierilor, milițienilor și securiștilor din zonă. La început a fost o pârtie, prima, cea mică pe care o vedeți la intrarea în stațiune și câteva case de vacanță ale mai sus numiților investitori. Au urmat câteva pensiuni care au propășit de pe urma acestei inspirate inițiative, apoi Transalpina a declanșat o avalanșă de hoteluri și moteluri, multe din ele ruinate înainte de a fi terminate și pe care le puteți admira în trecere. Evident, nu poate fi vorba de nici un plan cadastral sau vreo noimă ori disciplină în construcții. A apărut o pârtie, au răsărit niște "căși" lângă ea. Apoi o biserică și o crâșmă lângă ele. A mai apărut o pârtie, "cășile" au început s-o ia la deal înspre ea. Nu există nici o stradă și doar un singur om din România are buletin de Rânca.

Atenție, vin turiști!

Pe timp de vară, stațiunea nu poate face față cascadei de mașini și ocupanților lor, nu sunt camere suficiente, nu sunt parcări deloc. Pe timp de iarnă, Rânca este încă o destinație mai degrabă de Revelion și nu de schi. Singura pârtie funcțională este ideală pentru copii sau pentru inițiere a celor care descoperă acest sport cu ocazia mahmurelii de Anul Nou. Mai există o pârtie cu teleschi, construită cu fonduri europene la ieșirea din stațiune, dar de când a inaugurat-o ministrul Turismului Elena Udrea nu a fost activă nici un minut, pentru că autoritățile locale din Novaci și Polovragi nu se pun de acord a cui soacră va administra instalația de schi. Nu-i de râs, acesta este adevărul adevărat. Pârtia este ideală pentru schiori medii, având o lungime de vreo mie de metri, cu diferență de nivel de vreo 200 de metri, fiind foarte largă și înzăpezită vreo patru luni pe an. Seamănă oarecum cu Valea Dorului din Sinaia, iar peisajul este mult mai frumos. Dacă ar și functiona...

Prima generație de urși cerșetori hibernează

Apoi drumul urcă în curbe strânse până la 2000 de metri și coboară ceva mai prietenos până în Ardeal. Asfaltul impecabil trece printre culmile Parângului, serpuiește prin pășunile alpine și taie drumul marmotelor solitare și invizibile și turmelor de oi care pasc fandosite pentru obiectiv, ocolește stâni și trece peste izvoare și viituri.

Un peisaj de vis. De frumos ce este românul dă năvală și parchează pe unde poate, iar pășunile largi se transformă parcări, se tolănește pe unde apucă, muzica urlă cât permit boxele...

Ce vrem să spunem. Drum există, nu se poate plânge nimeni; de parcări amenajate nu poate fi vorba, pentru că ieșim la iarbă verde ca să scăpăm de asfalt, coșurile de gunoi nu-și au rostul pentru că nu ai nici un motiv să nu iei cu tine cojile de salam, iar grătarul nu are ce căuta aici pentru a nu atrage urșii, ceea ce lipsește este atitudinea responsabilă.

Fără o legislație deșteaptă și un control strict al aplicării ei, Transalpina, ca proiect, poate fi ruinat înainte de a produce prosperitate. Cel mai frumos drum din România se poate transforma într-o caricatură a Transfăgărășanului în care pipițele vor veni să facă poze cu jivinele. Zona este încă una sălbatică și așa ar trebui să rămână, adăpostește specii protejate: urși, marmote, corbi și capre negre, nu mai vorbim de floră. 2011 a fost primul an în care turismul a pătruns în patria lor. În câțiva ani - dacă nu avem grijă, aici vorbim de autoritățile centrale, nu de cele locale, iar noi ca indivizi mai avem nevoie de 50 de ani de legi drastice care să ne apere de noi înșine - această zonă fascinantă va deveni o destinație de coșmar, cum sunt de exemplu Valea Cernei și Herculane sau celebra Vale a Cerbului unde țăranii orașelor vin să redescopere natura, aducând deopotrivă mizerie și ruină patriei și nouă tuturor faima de neam prost. Prima generație de urși cerșetori stă să nască și în Parâng, iar lacurile glaciare pot deveni cele mai spectaculoase gropi de gunoi din România.

Transalpina ar trebui gestionat deopotrivă și de Mediu si de Turism, și de Transporturi, oricum de la nivel central, cu sprijinul autorităților locale, fără consultarea ong-urilor de fițe, iar taxele și amenzile ar trebui să fie prohibitive pentru gratargiul vandal, altfel, am inaugurat un drum de poveste care, paradoxal, numai catastrofe poate produce și știri senzaționale.

Foto: Alexandra MIHALE, Vlad LINTEC, Rene PÂRȘAN