Schitul Sihla - Peștera Cuvioasei Teodora

Peștera Cuvioasei Teodora este unică în România prin autenticitatea sa. Nu este un loc de pelerinaj imaginar sfințit de legende impalpabile. Este chiar locul unde a sălășuit și s-a nevoit cu bucurie roaba lui Dumnezeu Teodora. La Sihla merită să vă abateți numai pentru acest lucru. Altfel, schitul de la poalele peșterii merită cu prisosință descrierea duioasă unui mare hâtru: “Tare mă tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici și să-l pierdem pe celălalt, din pricina lenevirii noastre!”, spunea Paisie Olaru, marele duhovnic al Moldovei privind de jur împrejur din tinda chiliei.

Locaș de călugări – 25 de viețuitori, viață de obște – așezământul se află 22 de kilometri de Târgu Neamț și 3 de mănăstirea de metanie Sihăstria, în sud-vestul Munților Stânișoarei. Accesul se face ori dinspre Târgu-Neamț - Agapia, ultima parte pe un drum forestier (cel mai bine întrebați măicuțele de la Agapia), ori dinspre Târgu-Neamț-Secu-Sihastria (întrebați călugarii de la Sihăstria). Mai există și varianta dinspre Piatra-Neamț prin Bicaz-Piana Largului-Petru Vodă (mănăstirea unde slujește părintele Iustin se află pe stânga înainte de comuna cu același nume) pâna la Leghin unde faceți dreapta spre Secu, și mai apoi Sihăstria.

Moaștele cuvioasei, adevărata ctitorie

Cocoțată pe o culme, la 1000 de metri altitudine, sub o îngrămădire spectaculoasă de stânci, Schitul stă în vecinătatea, sau mai bine zis sub steiul care adăpostește peștera în care s-a nevoit în secolul XVII Cuvioasa Teodora.

Potrivit unui pomelnic ctitoricesc, familia Cantacuzino a sprijinit ridicarea în 1714 a primei biserici de lemn, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Dar schitul a luat ființă în jurul Sfintelor Moaște ale Cuvioasei Teodora, păstrate în peșteră vreme de 100 de ani. Primul nevoitor la Sihla a fost chiar fostul soț al sfintei, Cuviosul Elefterie.

Așezământul cuprinde biserica cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, renovată și așezată pe temelie de piatră, bisericuța “dintr-un brad” cu hramul Schimbarea la față și Peștera Cuvioasei Teodora.

Cazare ca la mare

În limita locurilor, și nu par puține pentru cine observă ansamblul de chilii care rivalizează cu hotelul Amfiteatru din Neptun, pelerinii pot găsi cazare. Iar masa este gratuită pentru toți vizitatorii. Dar noi vă sfătuim să mai nevoiți până la Sihastria.

Cuvioasa Teodora, sfânta noastră Maria Egipteanca

Sihla este înainte de toate locul unde s-a nevoit Cuvioasa Teodora. Schitul a luat ființă și trăiește sub semnul Cuvioasei. De aceea, nu există pelerin care să nu urce pe drumul de sub stâncărie până la peștera Sfintei Teodora. Cea care a ajuns la măsura duhovnicească a Mariei Egipteanca. Martori ai vremii spun că ea era hrănită de păsările cerului cu firimituri aduse de la Sihăstria. Iar de băut, avea apa ploilor care se adună ca într-o chiuvetă de piatră și nu seacă niciodată în Fântâna Sfintei Teodora. Peștera îți dă fiori la intrare. Doar încercând să te pui în locul Cuvioasei, să îți imaginezi cum ar fi să trăiești, nu o viață, ci o noapte doar, în grotă, printre fiarele pădurii, și te cutremuri. Dar pacea se așază repede în suflet. Vederea lespedei tocite care îi servea Sfintei drept pat te înduioșează. O liniște de dincolo de lume pune stăpânire pe pelerin. Așa cum scrie pe pergamentul pe care Teodora îl poartă în icoană: "Cu toată inima Te-am dorit pe Tine Doamne și căutându-Te, Te-am aflat și sufletul meu cel ostenit s-a odihnit întru dragostea Ta!"

Sihla e locul unde s-a ostenit și marele duhovnic al Moldovei, Paisie Olaru, între 1972 și 1985. Înțelepciunea și smerenia sa au lăsat urme adânci la Sihla. Zicea Părintele odată, fermecat de minunile Sihlei, de munți, de păduri, de cerul senin: “Tare mă tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici și să-l pierdem pe celălalt, din pricina lenevirii noastre!”