Miracolul de la Fatima

Evenimentele petrecute în acest sătuc, când Fecioara Maria s-a arătat în mai multe rânduri celor trei copii păstori, constituie fără îndoială cea mai mare minune din cei aproape 2000 de ani scurşi de la Învierea Mântuitorului, mai ales că la aceasta, fabulosul “dans al soarelui”, au fost martori circa 70.000 de oameni, mulţi dintre aceştia reprezentanţi ai unor agenţii internaţionale de presă, reporteri sau fotografi.

Dacă aveţi drum prin Portugalia, şi mai mai mult de trei zile de petrecut în minunata ţărişoară atlantică, nu ezitaţi să treceţi pe la Fatima, fie ca sunteţi catolici, ortodocşi sau musulmani. Fie că veniţi dinspre Lisabona sau Porto nu puteţi face pe Autostrada Nord mai mult de o oră, o oră şi ceva. Luaţi ca reper orăşelul Ourem. După finalizarea autostrăzilor, înainte de campionatul european din 2004, Portugalia este o ţară pe care o poţi traversa într-o singură zi, dar pe care nu-ţi ajunge o lună să o vezi. Ortodocşii români, obişnuiţi cu locuri sacre ca Peştera Sfintei Teodora de la Sihla sau cu mormântul Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, de la mănăstirea de la Prislop ar putea fi surprinşi sau intrigaţi de monumentalitatea stranie al ansamblului de la Fatima. Dar, oricât de cârtitor ai fi, este imposibil să nu fi impresionat de locul binecuvântat de Fecioara Maria şi înobilat de duhul blajinului Papă Ioan Paul al II-lea. Prea mult, prea mare, prea nou, nu suntem în măsură să emitem judecăţi...În fond vorbim de un miracol al secolului XX.

Secolul ororilor

Înainte de evenimentele ce aveau să-i aducă aducă o celebritate mondială, Fatima era era un biet sătuc portughez, la fel de sărac precum mai toate celelalte, al cărui nume cu rezonanţă arabă venea de la o prinţesă maură care pe la jumătatea secolului al XII-lea acceptase să se boteze pentru a se putea căsători cu iubitul său, Contele de Ourem. Respectivul an, 1917, era parcă mai crunt parcă pentru săteni, ciobani şi agricultori în imensa majoritate, întrucâ ţara era răvăşită de ororile primului război mondial şi de sărăcia care se adăuga morţilor şi răniţilor care veneau de pe câmpurile de luptă; dar lumea se afla abia la începutul nenorocirilor sfârşitului de mileniu.

Fecioara se arată numai în zilele de 13

În primăvara acelui an, pe 13 mai, trei copii din Fatima, Lucia dos Santos şi verii ei Jacinta şi Francisco, având vârstele între 7 şi 13 ani, îşi păşteau turmele undeva în apropierea satului într-un loc numit de localnici Cova da Iria (Grota Sfintei Irina), când dintr-odată s-a iscat un fel de furtună,urmată de două fulgere, pentru ca apoi, deasupra unui stejar, avea să le apară imaginea Fecioarei Maria, pe care ulterior copiii aveau să o descrie astfel: “O Doamnă îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele, răspândind o lumină mai limpede şi mai intensă decât un pahar de cristal umplut cu apă cristalină, străbătut de razele celui mai arzător soare, povesteşte Lucia. Faţa sa, de o frumuseţe de nedescris, nu era nici tristă, nici bucuroasă, ci serioasă, cu un aer de mustrare blândă. Avea mâinile împreunate, ca pentru rugăciune, sprijinite pe piept şi îndreptate în sus. De mâna dreaptă îi atârna un rozariu...”

Maria anunţă că războiul se va sfârşi

O vedeau cu toţii, dar singura care o putea auzi era Lucia, cea care a întrebat­-o cine este şi ce ar vrea de la ei. Maria le-a spus că vor trebui să îndure multe suferinţe şi că vor trebui să se roage mult, că Jacinta şi Francisco vor veni curând la ea (lucru care avea să se întâmple în anii imediat următori), dar că Lucia va veni mult mai târziu (avea să moară la 98 de ani) şi le-a cerut să vină în acelaşi loc timp de şase luni în fiecare zi de 13. La următoarele întâlniri, Fecioara a continuat să le spună să se roage mult şi să recite din Rozariu, zicându-le şi că războiul se va sfârşi curând, iar cei teferi vor reveni la casele lor.

Copiii sunt arestaţi şi anchetaţi din ordinul guvernului

Mai trebuie spus că atunci Portugalia trecea prin una din cele mai crunte perioade din istoria ei. Monarhia fusese abolită în 1910, iar la conducerea statului veniseră republicanii francmasoni, care generaseră nu doar o situaţie de anarhie şi instabilitate, dar mai şi declaraseră o teribilă teroare împotriva bisericii, ce va merge chiar până la ruperea relaţiilor cu Vaticanul. Aşadar e lesne de înţeles vâlva ce s-a creat în jurul celor trei ciobănaşi analfabeţi care spuneau că li se arată Fecioara Maria, ba mai şi stau de vorbă cu ea. Într-o Portugalie în care cei şapte de ani de încercări de laicizare a statului prin teroare nu-şi făcuseră simţit efectul, cu atât mai puţin în mediul rural, unde se ştia că tradiţia şi credinţa sunt mai puternice, vestea evenimentelor de la Fatima s-a răspândit cu repeziciune, astfel încât către Cova da Iria începuseră să vină credincioşi din toată ţara. Presa guvernamentală de la Lisabona, îndeosebi publicaţia anticlericală „O secolo”, şi mai-marii statului luaseră foc, acuzându-i pe copii de şarlatanie şi apreciind că atitudinea maselor va scufunda Portugalia în bigotismul şi obscurantismul Evului Mediu. Ca oprimă măsură represivă, Lucia, Jacinta şi Francisco sunt arestaţi şi anchetaţi timp de trei zile, însă aceştia vor rezista, inclusiv deselor ameninţări cu moartea, cu o încrâncenare care-i va impresiona inclusiv pe torţionarii guvernamentali şi nu vor divulga nici unul din secretele comunicate de Maria.

Maica Domnului promite un miracol pe 13 octombrie

Eliberaţi de teama ca arestarea lor să nu provoace convulsii în rândul mulţimilor de credincioşi care asaltau deja Fatima, copiii vor avea o penultimă întâlnire cu „Doamna”, pe 13 septembrie, când îi vor solicita acesteia să înfăptuiască o minune pentru a-i reapropia pe oameni de credinţă şi pentru a nu mai fi acuzaţi de şarlatanie. Fecioara le răspunde că fiecare om e liber să aleagă dacă vrea să-l slujească sau nu pe Domnul, cere ca pe acel loc să se construiascăo capelă în cinstea ei, “căci eu sunt Regina Rozariului”, şi le promite că la următoarea întâlnire va face minunea cerută, dar “Continuaţi să spuneţi Rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului. În octombrie, va veni şi Domnul nostru, Fecioara Îndurerată şi a Carmelului şi sfântul Iosif cu Pruncul Isus, pentru a binecuvânta lumea. Dumnezeu este mulţumit de sacrificiile voastre, dar el vrea să nu mai dormiţi cu frânghia: purtaţi-o numai în timpul zilei”.

70.000 de oameni ameninţă să-i linşeze pe copii

La data anunţată pe platoul de lângă Cova da Iria se aflau vreo 70.000 de oameni veniţi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate, mulţi corespondenţi ai unor prestigioase agenţii internaţionale de presă, reporteri, fotografi şi nu în ultimul reprezentanţi ai oficialităţilor guvernamentale care aşteptau un fiaco răsunător prin care nu doar să dovedească impostura ciobănaşilor, dar să şi dea o grea lovitură Bisericii şi credincioşlor din întreaga lume. Trecuse de miezul zilei, momentul la care Fecioara se ivise întotdeauna, iar gloata dădea semne de revoltă contra celor trei copii, mai ales că o ploaie cumplită şi rece se abătuse de ore bune asupra tuturor. Lucia, Jacinta şi Francisco erau ameninţaţi cu linşarea, motiv pentru care preotul din Fatima, un apropiat şi un susţinător al lor, încercase să-i îndepărteze de mulţime, lucru pe care aceştia l-au refuzat cu înverşunare: “Doamna a promis că va veni şi va veni”.

“Dansul soarelui” care ameninţă se se prăbuşească pe mulţime

Aproape instantaneu cerul este spintecat de fulgere, iar Fecioara îşi face apariţia deasupra altarului improvizat lângă un măslin. Mulţimea nu vede deocamdată decât o lumină puternică şi o aude pe Lucia vorbind către aceasta. După spusele ulterioare ale fetiţei dialogul a fost următorul:

LUCIA: Ce doriţi de la mine, Doamnă?

SFÂNTA FECIOARĂ: Vreau să-ţi spun să se construiască aici o capelă în cinstea mea, pentru că eu sunt Regina Rozariului, şi că va trebui să continuaţi să spuneţi Rozariul zilnic. Războiul e pe sfârşite şi militarii se vor întoarce curând la casele lor.

LUCIA: Aveam multe lucruri să vă cer: să vindecaţi câţiva bolnavi şi să convertiţi câţiva păcătoşi...

SFÂNTA FECIOARĂ: “Pe unii da, pe alţii, nu. Ei trebuie să se îndrepte, să ceară iertare pentru păcatele lor. Şi luând o înfăţişare mai tristă: Să nu-l mai supere pe Dumnezeu, Domnul nostru, care este deja foarte insultat”.

Apoi Maica Domnului îşi îndreaptă mâinile către soare de care o legau acum două dâre o foc. În acel moment Lucia dos Santos se întoarce către mulţime strigând cu o voce mai puternică decâ ar fi crezut-o cineva în stare “Priviţi soarele”, iar peste alte câteva clipe: “Închideţi umbrelele!” În acel moment, 70.000 de chipuri îngrozite aveau să vadă cum soarele avea să strălucească cu o putere de nimeni văzută până atunci, dar fără a fi orbitor, apoi să răspândească jerbe de foc şi să se rotească de mai multe ori asupra pajiștii dela Cova da Iria, dând impresia că se va prăbuşi peste mulţimea cuprinsă de panică şi isterie. Oameni de toate soiurile, credincioşi sau atei, oficiali şi militari, erau convinşi că sunt martorii sfârşitului lumii şi cădeau în genunchi urlând rugi de iertare. “Dansul soarelui”, cum ulterior oamenii aveau să-i spună, un fenomen niciodată întâlnit sau atestat în istoria cunoscută a omeniri şi nici explicat plauzibil de oamenii de ştiinţă prin mijloacele logicii sau raţiunii, a durat zece minute şi a putut fi urmărit şi fotografiat, din păcate cu aparatele rudimentare ale acelor vremuri, de pe o rază de circa 40 de kilometri. După ce soarele şi-a încetat “dansul” şi şi-a reluat obişnuitul loc pe boltă, oamenii, uşor calmaţi după grozăvia la care le fu dat să asiste, au mai observat o minune, anume că nu doar că ploaia se oprise în acel răgaz de timp, dar hainele lor, deşi fuseseră udaţi ore în şir, erau complet uscate.

Lucia moare tot într-o zi de 13, la 98 de ani

O primă consecinţă a “Miracolului de la Fatima” a fost că guvernanţii atei şi anticlericali au fost pentru totdeauna alungaţi de la conducerea ţării, câştig de cauză în detrimentul acestora având organizaţiile catolice din rândul cărora începea să-şi facă un nume un anume tânăr Antonio da Oliveira Salazar, cel care ulterior va conduce destinele Portugaliei timp de 40 de ani. În ce-i priveşte pe copii, soarta acestora va fi diferită şi va consemna îndeplinirea prorocirilor Fecioarei. Jacinta şi Francisco se vor înbolnăvi în acelaşi timp, la un an după apariţia din 13 octombrie şi vor muri curând după aceea, în timp ce Lucia dos Santos se va închide între ziduri mănăstireşti pentru aproape întreaga durată a îndelungatei sale vieţi, acolo unde va şi deceda, la Coimbra, în februarie 2005, la 98 de ani, tot într-o zi de 13.

Jacinta şi Francisco beatificaţi de Ioan Paul al II-lea

Decedaţi în 1919, respective 1920, Francisco și sora sa vor fi beatificaţi pe 13 mai 2000 de către Papa Ioan Paul al II-lea, după o procesiune la care au luat parte peste o jumătate de milion de credincioşi, ce s-a desfăşurat la Fatima, la marea catedrală construită pe locul celor şase apariţii ale Fecioarei, respectându-se dorinţa acesteia, ziua lor în calendar fiind 20 februarie, data morţii Jacintei, cea căreia Maica Domnului avea să i se mai arate în câteva rânduri, pe când se afla într-un spital pe patul de moarte şi se pregătea să o reîntâlnească pe “Doamna” în ceruri.