Imnul Israelului made în România

Un lucru deloc sau insuficient cunoscut românilor îl constituie faptul că celebrul imn al evreilor, “Hatikva”, adoptat cu mult înainte de constituirea statului, îşi are originile în ţara noastră, fiind adaptarea unui vechi cântec popular românesc. Culmea este că acest lucru este aproape unanim (re)cunoscut în rândurile comunităţilor evreieşti, în timp ce la noi, care am putea dibui o oarecare mândrie naţională din chestia asta, acest lucru e insuficient de cunoscut. Ce-i drept, în jurul acestei probleme există mai multe variante, însă nu numai că acestea nu se bat cap în cap, dar mai toate se circumscriu României şi muzicii noastre populare. Sigur este că autorul versurilor este Naftali Herz Imber, zăbavnic locuitor al Iaşilor sfârşitului de secol XIX, care ulterior avea să migreze către meleagurile strămoşilor săi, la Ierusalim, unde avea să se şi stabilească până la sfârşitul vieţii.

Iaşiul, capitala imnului evreiesc

Versurile lui Naftali Herz Imber, oricât de reuşite or fi fost, s-ar fi pierdut probabil pentru totdeauna, cu toate că autorul lor le publicase în volum în 1886, dacă acestea n-ar fi fost puse pe muzică imediat după sfârşitul primului război mondial. Tot la Iaşi, pare-se cu prilejul unei întruniri sioniste, şi tot de către un israelit, anume Shmuel Cohen (Samuil Kogan). După toate sursele, inclusiv evreieşti, linia melodică a actualului imn al Israelului a fost preluată/adaptată după un străvechi cântec popular românesc, răspândit în mai toate teritoriile româneşti, dar îndeosebi în nordul Ardealului, în Maramureş. De aici totul decurge în funcţie de urechea muzicală a fiecăruia.

„Cucuruz cu frunza-n sus”

O primă variantă care s-a propus a fost un anume „Cântec de mai” cules de muzicologul şi folcloristul Timotei Popovici („Luncile s-au deșteptat/ foaie verde de bujor/Scumpă haină au îmbrăcat, foaie verde de bujor/C-a sosit pe-al nostru plai, foaie verde de bujor/

Craiul zilelor de mai, foaie verde de bujor....”). Însă cea mai plauzibilă variantă spune că melodia imnului reproduce în cea mai mare parte a sa acordurile cântecului „Cucuruz cu frunza-n sus”, care se afla inclus în paginile unuei recent apărute culegeri de muzică populară în preajma amintitei întruniri sioniste din vechea capitală a Moldovei.

Inspirat din muzica unui „drept între popoare!”

Ceea ce ar ţine de anecdotica istoriei ar fi amănuntul că respectiva antologie de folclor muzical aparţinea lui Guillem Şorban, nimeni altul decât tatăl lui Raoul Şorban, un cunoscut intelectual clujean care în timpul celui de-al doilea război mondial a jucat în Ardeal rolul pe care avea să-l aibă Oskar Schindler, celebrul personaj real din mult oscarizatul film al lui Spielberg, mai la vest, adică de salvator al câtorva sute de evrei, motiv pentru care a fost recompensat de aceştia cu titlul de „drept între popoare”

Cum vorbele sunt adesea superfluee, credem că cel mai indicat ar fi să oferim înregistrarea video/audio a imnului Israelului.

Constantin DINU