De ce Bulgaria
Patronii de pe litoral au gonit toți străinii și am ajuns în situația să ne furăm între noi.
Ce altă opțiune de vacanță ai atunci când tragi după tine un picior rupt, ai un prichindel de vreo doi anișori și ceva și ești proaspăt șomer-investitor? Bulgaria; unul din locurile în care am ajuns fără să-mi fi dorit vreodată, dar numai în urma acestei ciudate alinieri a planetelor.
Îmi trebuia un loc din care să mă pot întoarce în București în câteva ore - exclus avion, din cauza problemelor legate de rezervare - cu nițică umbră și piscina pentru pici și care să excludă problemele legate de deplasarea dintre masă și bar: Nesebar all-inclusiv, deci.
Culmea, la elaborarea acestui plan de vacanță de criză, România a fost prima destinație tăiată de pe listă. Pe lângă faptul că nu începlinea nici unul din criteriile mai sus enunțate, era și este prohibitivă ca preț. Suntem prea săraci pentru litoralul românesc. Chiar atunci când am avut nenorocul de a fi adăpostit și omenit gratis pe litoral - ca și în Poiana Brașov - tot mi s-a părut prea scump.
Așa că mi-am cumpărat în rate un bilet de două persoane de la o agenție din cartier, mi-am făcut trei cruci și am luat asfaltul către Dunăre. Mărturisesc că am trecut Podul "Pretenia" de la Giurgiu încărcat cu toate ideile preconcepute despre Bulgaria, având în minte știrile cu răpiri, jafuri armate, polițiști tâlhari etc, unele editate chiar de mine. Așa că nu am făcut pipi decât la benzinării cu camere de filmat și am ținut - evident nu eu - piciorul pe viteza legală. Giurgiu-Varna-Nesebar, un drum de țară pustiu cu un pic de autostradă, ceva mai rapid decât București-Mangalia, pe varianta A2.
Resortul cu pricina era tot ce îmi îmi puteam dori de banii ăia: pomi, gazon, piscină, bar, mare la doi pași; ceafa bulgărească era groasă și bine facută. Raportul calitate preț, corect. Orășelul Nesebar aflat pe un stei de piatră este un model de cum poți să nu strici lucrurile, chiar și în vremuri de comunism, dar mai ales de capitalism sălbatic. OK, în două litere.
Am ajuns cam pe seară. Duș, bar. Îmi întind gipsul pe două scaune și îl rog pe Petîr Petrov să-mi prezinte berile. Îl întreb în engleză, îmi răspunde în germană. Între-timp îl rog pe fii-meu să nu mai arunce cu lopățele în piscină. "Ce nu spui dom'le că ești român?", mă apostrofează Petîr, sau cum l-o fi chemat.
Pe la a treia bere, încerc să-mi lămuresc o curiozitate: ce se întâmplă, cum se face că mai am încă portofel, roată de rezervă și nevastă după ce am tăiat Bulgaria în două? "Mafia, pretine. A facut ordin". În rezumat, mafia bulgărească a intrat în afacerile imobiliare și turism în asociere cu investitorii nemți, spanioli etc. Nemții, de exemplu, au pus și ei niște condiții. Mafiotul bulgar a priceput repede că furtișagurile găinarilor și polițiștilor le strică afacerile, că din cauza unui viol, a unui portofel sau unui polițai mocofan pierde 40-50 de mii de clienți. Deci, halt ciordeală! Polițiștii și tâlharii în civil primesc și ei niște bănuți să stea potoliți, "altfel, harșt!", își trece Petîr degetul peste beregată.
De remarcat că și mafioții bulgari provin ca și patronii noștri din turism și imobliliare tot din tagma chelnerilor, bucătarilor, ghizilor ONT, ciorditorior și ciripitorilor la miliție și securitate, cu grade sau din vocație. Privatizarile au fost tot ca la noi. Numai că bulgarii au facut pasul înainte, au trecut la nivelul doi. Ei pot prin asociere să creeze o reală presiune politică și pot impune TVA de 9% pentru turism, de exemplu. Tot prin asociere "pretinească" pot dezvolta afaceri legale de anvergură și pot face "all-inclusivul" atât de profitabil încât să conteze în PIB-ul național.
Ai noștri, mai conservatori, se ocupă tot de vechile lor coțcării, cafea din zaț, griș în plăcintă, orez în sarmale, resturile de la Revelion în meniul de Paști etc, ce au învățat și ei de la părinții care i-au dat la școala de faianțari-cofetari, specialitatea ascuțitor de macaroane.
Să fie clar, și noi și bulgarii vindem același produs, Marea Neagră, nu comparăm mere cu pere. (Cu toate ca litoralul nostru are niște plusuri, resursele balneo de la Techirghiol și Mangalia, care l-ar putea, cu o țâră management și ceva muncă, transforma într-o destinație de 365 de zile pe an). La noi, conform jupânilor de pe litoral, all-inclusivul este falimentar, la ei este profitabil. Ai noștri se vaită că românul se îmbuibă porcește și îi mănâncă și bețele de la frigărui dacă sunt "gratis", la bulgari același nesătul este binevenit. Ai noștri descuie maghernițele la sfârșitul lui iunie, bulgarii au deschis deja jumătate din spațiile de cazare și ne invită să petrecem Paștele la ei.
Ce este cel mai dezgustător în atitudinea hotelierilor de pe litoralul nostru este tupeul cu care declară că ei pot stoarce de la turiști în două luni de sezon, cât obțin bulgarii în cinci.
Problema este că au gonit toți străinii și am rămas în situația să ne furăm între noi.